>>Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietăţile drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor mistice, în scopuri terapeutice, dar şi pentru a induce o stare de plăcere, având în vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman. >>Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se producea opiul şi derivatele sale, era menţionat în tăbliţele sumerienilor din Mesopotamia.
>>Prin intermediul babilonienilor, proprietăţile terapeutice ale macului sunt cunoscute apoi în Persia şi în Egipt. Grecii şi arabii utilizau opiul în scopuri terapeutice şi ca analgezic pentru a calma durerea, tusea şi diareea. În Grecia, macul era considerat un simbol al fecundităţii. Theofrastus (373-287 î.Hr.) menţionează o otravă preparată din cucută şi suc de mac, care ucide uşor şi fără dureri.
>>Descoperirile arheologice din America de Sud au demonstrat faptul că mestecatul frunzelor de coca se practica încă din anul 3.000 î.Hr., dinainte de apariţia Imperiului Incaş, cocaina reprezentând un simbol sacru pe care zeul soarelui l-a dăruit fiului său, Marele Inca.
>>450 i.d.Hr. Istoricul grec Herodot descrie practica unor triburi mongoleze de a arunca seminte de canepa pe o plita incinsa. `Dupa ce se aprind, aceastea scot un fum al carui miros ii imbata, asemenea vinului` descrie Herodot ceea ce pare a fi un fel de Bonnaroo precrestin. `Cu cat sunt aruncate mai multe fructe, cu atat devin mai intoxicati si incep sa topaie, sa cante si sa danseze`.
>>Tentaţia de a ajunge la stări de euforie îşi are rădăcina în timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor şi a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace şi halucinogene (cânepa indiană).
